Predarea obiectului moral- un modul pedagogic sau totuşi un obiect al încadrării tinerilor în societate ca persoană?

Cu câţiva ani în urmă Ministerul Învăţământului a venit cu ideea de a se preda în gimnazii „Deprinderi de viaţă”, unde copiii noştri, care erau învăţaţi în duhul creştin în decurs de secole, erau antrenaţi în libertinajul gândirii europene. Acest libertinaj conciliază ideile majorităţii şi anume, cel ascuns, a drepturilor copiilor, sexului liber, etc. Ei nu  au venit la noi cu idei morale sănătoase în creşterea şi dezvoltarea generaţiei noi, ci cu un hibrid care diminuează rodul muncii familiare.

Dând exemplu de aceasta, putem uşor să vedem diferenţa între învăţătura moral-creştină a Bisericii şi ideile de după paravan ale europenilor.

Cum văd ei viaţa de familie lămurită nou succint, şi marele tratade despre viaţa sexuală, protejare şi contracepţii. Biserica biciueşte păcatul desfrânării, pe când la ei este un lucru elimentar şi e chiar bine ca să fie practicat de la vârstă fragedă, lămurind că tinerii mai uşor se dezvoltă. În timpul actului sexual ar trebui să se protejeze cu prezervativ împotriva bolilor şi a naşterilor premature, şi iarăşi aduc o listă mare de contraceptii de prevenire a lor.

Biserica oferă o soluţie împotriva bolilor transmisibile, a avorturilor şi a naşterilor premature. Cea mai bună protejare este abstinenţa, sau mai bine zis, tote la rândul lor. Fiecare proces in viaţa noastră îşi are timpul său. Ce ţine de contracepţii, modurile şi scopurile fiecăruia în parte, este demonstrat  de medici şi oameni de ştiinţă că toate sânt ineficiente, mai bine zis au multe dezavantaje.

Dar, cum se ştie sfârşitul încununează opera şi apar carţile Sexul povestit celor mici,  Prima mea carte despre sex şi corpul meu, Sexul explicat adolscenţilor!  

Ceea ce strămoţii noştri ne-au lăsat mai bun (onoare, cinste şi credinţă), europenii doresc să spulbere moravurile atât a poporului nostru, dar şi a Bisericii Ortodoxe. Acest atac s-a făcut şi se face prin mass media pentru maturi, dar un curs mai intensiv au dorit să-l propage celor tineri, care sânt mai flexibili şi mai receptivi la aşa subiecte.

Biserica Ortodoxă a trezit naţiunea să conştientizeze moravurile eticii creştine şi să nu admită predarea disciplinei Deprinderi de viaţă. Programul a fost anulat, dar ideea propagării unei alte conduite la tineri a rămas. Aşa, pe 18 februarie 2011, la Guvern se aprobă proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării sexuale. Ei încearcă să încalce drepturile majorităţii pentru a-şi face interesul, adică să distrugă mentalitatea tânărului contemporan!

Câte căi nu ar avea răul, binele totdeauna le întrece, aşa Dumnezeu a orânduit ca să fie iarăşi ridicate masele în a contracara această lege, dar finalul nu a fost întocmai cel dorit, adică anihilarea legii, dar doar retragerea documentului.

Cine ştie peste cât timp vor veni iarăşi cu această idee, fie schimbată pozitiv, ceea ce şi aşteptăm, sau ne rămâne de gândit cât timp va fi până Sodoma şi Gomora nu va fi doar o poveste din Biblie, ci o realitate ce persistă în jurul nostru. Cine ştie cu ce idei bizare vor reveni cei de la cârma statului, dar să nu uite căci Sodoma şi Gomora  au avut un sfârşit tragic: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul. Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.”  (Facerea 19, 24-25)

Vorbind despre o predare morală în şcoală, fie cursuri de etică şi morală, fie morala creştină ortodoxă, este nevoie de manuale, cadre în domeniu etc. Biserica Ortodoxă din Republica Moldova  a pus la dispoziţia Ministerului Învăţământului cadrele didactice, adică preoţii din parohii, absolvenţii Facultăţilor de Teologie, care să fie ca profesori de predare a religiei în şcoală.

Cine poate să ştie materialul didactic mai bine decât cei iniţiaţi?! Da! orice profesor, dacă s-ar conduce după un manual cum o fac cei de chimie, matematică, atunci totul ar decurge normal, dar ce ţine de Dumnezeu nu este un logaritm sau o formulă concisă. Învăţătura Bisericii se bazează pe Sfânta Scriptură şi se completează prin Sfânta Tradiţie şi Sfinţii Părinţi. Părintele Ilie Cleopa vorbind despre cum citim din Sfânta Scriptură spune: „La un copil de clasa întâi, dacă i s-ar preda un lucru de academie, ce ştie acela? El de-abia învaţă câteva cuvinte : uşă, ac, rac şi cutare şi daca-i spui lucruri mai mari nu intelege nimic. Aşa şi în Sfânta Scriptură. Nu auziţi ce spune Apostolul Pavel? Cât aţi fost prunci în Domnul nostru Iisus Hristos, v-am hrănit cu laptele cel cuvântător al Evangheliei, că nu eraţi în stare să mâncaţi hrana vârtoasă. Aşa se întâmplă în Scriptură. Sânt cuvinte tari şi hrană tare în Scriptură, pentru cei desăvârsiţi, nu pentru neiniţiaţi. Dacă unui copil care suge la pieptul mamei lui, i-aş da să mănânce carne, îl hrănesc sau îl omor? Îl omori. De ce? Pentru că are dinţi de lapte, moi. Aşa păţeşte cel ce se bagă în Sfânta Scriptură cu dinţii înţelegerii de lapte. De aceea spune Sfântul Grigorie de Nyssa:"Nu spargeţi oasele Scripturii, avand dinţii înţelegerii voastre de lapte, ca să nu pieriţi ".”

Acest lucru se referă nu numai la învăţăcei, dar şi la profesorii lor, care tot au nevoie de o pregătire teologică, căci, după cum spune Scriptura doi orbi nu se pot călăuzi unul pe altul.

Din fericire sânt cadre bine pregătite (mă refer la Studenţii de Teologie şi Preoţi), este material didactic îndeajuns pentru a face o oră de religie. Deja rămâne la discreţia părinţilor de a alege ca copilul lor să frecventeze acele ore de religie sau nu! Şi aici Biserica ar trebui să lămurească părinţilor despre importanţa frecventării acelor ore şi dreptul lor de a cere ca copiilor lor să li se predea acest obiect şi anume de preot, şi nu de profesoara de chimie sau...

Tineretul nostru creşte analfabet în privinţa lucrurilor elimentare ce ţin de Dumnezeu, Biserică, scopul nostru aici pe pământ, căile care duc la mântuire etc.

Adresând oamenilor câteva întrebări, aceştia s-au pronunţat astfel:

1.    „Ce părere aveţi despre predare religiei în şcoală?”

Elena, 42 ani: Pot spune că metoda de predare în şcoală este binevenită şi utilă elevilor pentru formarea şi educarea spirituală. Astfel,  prin orele predate vor obţine multe repere în viaţa de familie, viaţa socială.

Victor, 38 ani: Noi muncim peste hotare, copiii rămânănd acasă se iau  cu gaşca şi uşor îşi formează o lume a lor. E binevenit obiectul de predare a religiei în şcoală unde vor învăţa lucruri noi despre Biserică, Dumnezeu, dar din spusele lui învaţă şi alte lucruri utile familiei, care schimbă baiatul meu spre bine.

Denis 16 ani: Eu cred că religia este un obiect foarte bun.   Învăţăm lucruri bune şi noi, care ne deschid orizontul cunoaşterii...

2.    Cum credeţi, este diferenţă dacă ar preda preotul sau o simplă profesoară de...?

Elena, 42 ani: Eu cred că predarea religiei în şcoală ţine numai de dascăli profesionişti în domeniul dat, cu cunoştinţe teoretice şi practice adecvate. Nu poate fi ca specialist în domeniul dat orişicare profesor ...

Victor, 38 ani: profesorii la sate puţin ce sau schimbat până acum, unii au stopat religia pe timpul comuniştilor, fiind atei şi acum ei s-o predea? Nu cred că e o idee bună! Nu zic sânt care au făcut şi teologie şi istorie, limbi moderne. Cred totuşi în rest cred că va fi mai bine să predea cel în domeniu, preotul sau cei cu studii bisericeşti (teologice).

Denis 16, ani: este diferenţă mare, preotul ştie despre Biserică mai multe, intrând în esenţa subiectului, iar un profesor şi-ar face lecţia lui, ci nu religia.

3.    Predarea religiei în şcoală este un modul pedagogic sau totuşi un imbold  al încadrării tinerilor în societate ca persoană?

Elena, 42 ani: Odată ce se va preda de un dascăl profesionist, bine pregătit în domeniul dat, întrebarea va fi abordată şi pedagogic, şi ca obiect al încadrării tinerilor în societate.

Victor, 38 ani: Noi dăm copiii la şcoală ca să înveţe de toate câte puţin, cei care doresc studii superioare e altceva. Cred că şi aici tinerii fac cunoştinţă cu toate lucrurile elimentare care se predau despre Biserică, Dumnezeu, comportamentul cu cei din jur, familia şi rolul ei în societate etc. Pe lângă aceea ce învaţă ei, şi noi învăţăm câte ceva. Ei venind acasă ne povestesc tot ceea ce li s-a predat de profesorul lor şi entuziasmul care-l au faţă de acest obiect cred că se răsfrânge şi asupra încadrării lor în societate. Ar fi bine să respectăm sfatul: dacă doreşti să schimbi lumea spre bine, începe-o cu tine!

Denis, 16 ani: Eu cred ca religia este de a-i incadra pe tineri în societate cu noi idei de bine şi de a depaşi această criză a dezmăţului propus de mass media. Pentru ca să ştim şi noi, tinerii, despre Iisus Hristos Cel care prin învăţătura iubirii a schimbat lumea.

Astfel răspunsurile oferite constituie o dovadă a faptului că predarea religiei în şcoală este foarte binevenită, iar datoria noastră comună este de a ne convinge copiii să meargă la aceste ore cu plăcere şi interes.

Deci Religia reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea individului, formându-l pentru sine şi pentru societate. În plus, ca disciplină de invăţământ, religia joacă rolul de liant care leagă obiectele studiate şi oferă elevilor posibilitatea de a inţelege mai bine locul şi rostul omului in lume.                                            Pr. Vadim Corostinschi