Ştiinţa de a sărbători Crăciunul

Crăciunul (element popular), sau Naşterea Domnului, nu este o sărbătoare folclorică, ci este cea mai importantă sărbătoare a Bisericii, alături de Învierea Domnului. A folcloriza Crăciunul, adica a-l acoperi cu simboluri golite de sens, şi a ne limita la nişte lucruri secundare, este o greşeală de neiertat. Acest eveniment mântuitor universal nu poate fi asemănat cu nici o altă serbare folclorică, indiferent de popularitatea şi seriozitatea ei.

Pentru ca bradul împodobit şi Mos Crăciun, înscăunat într-o sanie trasă de reni, ajunge să înlocuiască tot mai mult sărbătoarea Naşterii Domnului, putem vorbi chiar de un sacrilegiu, săvârşit asupra unuia dintre cele mai importante momente din istoria omenirii, cu adevarat "singurul lucru nou sub soare", adică Întruparea Fiului lui Dumnezeu, din Fecioara Maria.

În apropierea Naşterii Domnului, zarva exterioară cuprinde tot mai mult lumea, ca şi cum diavolul ar fi conştient ca nu mai are multă vreme spre a ispiti omenirea, încercând astfel să distragă atenţia cât mai multora de la ce se petrece cu adevărat în peştera din Betleem. Curăţenie, cumpărături şi surprize, iar nu cunoaştere a Celui născut din Fecioara Maria.

Exista o ştiinţă a sărbătoririi, pe care cei tineri ar trebui să o înveţe de la cei bătrâni. Lumea însă, pe an ce trece, uită tot mai mult să sărbătorească după cuviinţă. Astfel, aproape orice sărbătorire eşuează rapid în formalism sau îmbuibare şi beţie. Ziua de naştere sau onomastica, ziua de căsătorie, marile sărbători creştine, serbările sociale, ziua naţională, ziua eroilor etc. sunt tot atâtea ocazii în care omul ajunge să uite până şi de sine.

Într-o lume în care tot mai mulţi oameni pierd ştiinţa sărbătoririi Naşterii Domnului, trebuie să nu uităm că ziua cea sfântă în care se naşte trupeşte Fiul lui Dumnezeu este o sărbătoare cu un înţeles adânc, precum este descrisă în Sfânta Scriptură, iar nu un prilej de distracţie şi îmbuibare inconştientă.

Pentru ca orice sărbătoare are un conţinut sfânt şi sfinţitor, slăbirea în credinţă aduce cu sine şi pierderea ştiinţei de a sărbători. Doar cel credincios va şti să sărbătorească cum se cuvine Naşterea Domnului, precum şi orice altă sărbătoare, netrecând cu vederea componenţa ei sfântă.

Omenirea se avântă după o sărbătoare a cumpărăturilor pentru a îmbogăţi masa, a cadourilor simbolice sub brad, a oricărui fel de lucrare materializată uitând de partea duhovnicească a sărbătorii. A împletirii într-o simbioză a lucrurilor naturale cu cele supranaturale ceea ce ne aduce şi Sărbătoarea Naşterii Domnului precum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Dumnezeu s-a făcut om, ca omul se se facă Dumnezeu”.

Acest moment al îndumnezeirii sufletelor noastre care se face prin străduinţa noastră, prin post şi rugăciune care este aşezat înainte de această mare sârbătoare nu în zadar, ci de a ne pregăti ca cu suflet curat (fiind mărturisiţi şi împărtăşiţi) să tindem a deschide uşile inimii noastre de al primi pe pruncul Iisus să se nască şi să crească să ne mântuiască (colind).

Dacă observăm în genere sărbătoarea Naşterii Domnului în timp, mai ales ultemul dceniu,  se încearcă s-o dee în umbră. Pentru început a apărut stilul nou pe meleagurile noastre care dezorientează creştinii când se sărbătoreşte, iar acum se bate tare în altă sărbătoare şi anume Anul Nou, 31 dec./1 ian care chiar înnebuneşte lumea.

Anul Nou, sărbătoare statală, care încearcă să ne rupă liniştea sufletească a acestui post care este ca o cărăruşă spre Naşterea Domnului, ne întinează prin acele mese pompoase şi distracţii inedite care pe an ce trece se desfăşoară la un nivel mai pompos.

Ce face Hristos ca să ne mântuiască? Vine aici pe pământ se întrupează printr-o Chenoză, ca să ne ridice la EL. Ce facem noi??? Haideţi să dăm răspuns la această întrebare fiecare pentru noi înşine după faptele şi credinţa noastră... Dar odată ce facem lucruri rele îndobitocind chiar şi sufletul prin desfătările lumeşti oare nu apropiem nu sfârşitul lumii, căci el deja e aproape, dar venirea lui Hristos (Parusia) şi vai de cei care nu sânt pregătiţi!

Conştient de imposibilitatea anulării sărbătorii Naşterii Domnului, în chip viclean, diavolul a recurs la pierderea sau falsificarea sensului de bază al acestei sărbători. Pentru a regăsi sau întări adevăratul duh al acestei sărbători, nu este suficient să mergem în vreun sat retras, ci trebuie să mergem în adâncul nostru, unde caută să se nască Fiul lui Dumnezeu, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.

Nici tradiţiile locale precreştine sau agricole, nici avântul comercial, nici chiar colindele nu trebuie să acopere semnificaţia de bază a Naşterii Domnului, adică bucuria lumii pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu şi întâlnirea cu Acesta, în cuvintele Evangheliei şi în Taina Împărtăşaniei.

Preot Vadim Corostinschi

Preşedinte A.O. Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din Sângerei