În această zi Biserica sărbătoreşte un
eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca
2:22-40). După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului ,
centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8),
femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în
Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea
cu fiul la Templu
şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul
purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare
deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu
toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon
(prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri
până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta
Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe
prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim
repetate la fiecare slujbă a vecerniei: "Acum slobozeşte pe robul Tău,
după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care
ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32). Sf. Simeon
i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre
ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi
prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe
inimi." (Luca 2:34-35).
În icoana care reprezintă această sărbătoare
proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a
adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi
femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis.
Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi
vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una
din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate
acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312),
Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din
Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) şi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda
originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos
decât din sec. al VI-lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu