Duminica Orbului din nastere - a VI-a dupa Pasti

"In vremea aceea, trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui Care M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat si a uns cu tina ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului, care se talcuieste: trimis. Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Iar vecinii si cei care-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii? Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina, a uns ochii mei si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut. Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii. Deci, iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei si m-am spalat si vad. Insa unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata.

Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei. Au zis, deci, orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca Prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea. Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum? Au raspuns, insa, parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb; dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus parintii lui pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga. De aceea, au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el.

Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul acesta e pacatos. A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu ca, fiind orb, acum vad. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii? Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui? Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-l stim de unde este. A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar, daca este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. Daca n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea sa faca nimic. Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara. A auzit Iisus ca l-au dat afara, si, gasindu-l, l-a intrebat: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El? Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Cel ce vorbeste cu tine, Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne! Si s-a inchinat Lui." (Ioan 9, 1-38)

Evanghelia Duminicii a VI-a dupa Pasti, numita si Duminica orbului din nastere, istoriseste una dintre multele minuni de vindecare savarsite de Mantuitorul Iisus Hristos, prin care se arata iubirea Lui pentru oamenii aflati in suferinta, precum si dumnezeirea Sa. El vindeca un om orb din nastere, daruindu-i vederea trupeasca, insa, odata cu aceasta vedere, ii deschide si ochii sufletului sau ochii duhovnicesti, astfel incat cel care mai inainte fusese orb marturiseste ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu.

Scopul principal al Evangheliei de astazi este aratarea "lucrarilor lui Dumnezeu", si anume ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Facatorul lumii, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant l-a creat pe om la inceputul lumii (cf. Facere 1, 26-27), si ca tot El este si Lumina lumii (Ioan 8, 12), adica sensul ultim al vietii, al existentei universului si umanitatii, ca El este si datatorul vederii trupesti sau fizice si datatorul vederii sufletesti sau spirituale care se numeste credinta. El este izvorul luminii celei vazute cu ochii trupesti si al luminii celei vazute numai cu ochii sufletesti ai credintei.

Mantuitorul Iisus Hristos a scuipat in tarana si a facut tina spre a unge cu aceasta ochii orbului. Gestul Mantuitorului arata ca intrucat El este Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Care, la Facerea lumii, S-a aplecat si a luat tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata (cf. Facere 2, 7), tot El poate reface acum natura umana, care a devenit infirma, neputincioasa si suferinda.

Dupa ce i-a uns ochii cu tina, Iisus l-a trimis pe cel orb la scaldatoarea Siloamului nu pentru ca era acolo o apa miraculoasa, ci l-a trimis din doua motive: in primul rand, ca sa arate celor prezenti ascultarea si credinta orbului. Iar acesta s-a aratat a fi mai ascultator si mai credincios decat unii care aveau vedere fizica, dar nu aveau si vedere duhovniceasca. Orbul din nastere nu a intrebat: cine ma va duce acolo daca eu nu vad?; nici nu a intrebat: de ce trebuie sa merg la scaldatoarea Siloamului? El a facut ce i s-a cerut, adica a mers indata acolo unde a fost trimis. Nu stim cum a ajuns el acolo, cine l-a ajutat, parintii lui ori vreun apropiat sau, mai degraba, a mers pana la scaldatoare si a gasit-o, prin insasi puterea cuvantului Mantuitorului.

Al doilea motiv pentru care Mantuitorul l-a trimis pe cel orb la scaldatoarea Siloamului este ca sa vada cat mai multa lume ca el a mers la scaldatoarea Siloamului in timp ce era orb. Ochii lui, fiind acum acoperiti cu tina, atrageau si mai mult atentia multimii ca este un nevazator, dar dupa ce s-a spalat, implinind cu multa smerenie si multa credinta ceea ce Iisus i-a poruncit, orbul din nastere s-a vindecat, a devenit vazator, iar multa lume care l-a vazut, l-a recunoscut. Deci orbul a fost trimis de Hristos la scaldatoarea Siloamului, care inseamna trimis, pentru a deveni apoi un trimis sau misionar-marturisitor al lui Hristos printre iudei. Vedem aici lucrarea minunata si pedagogia sfanta a Mantuitorului Iisus Hristos Care foloseste chiar oameni infirmi sau bolnavi ca sa-I marturiseasca dumnezeirea Lui, in timp ce unii oameni sanatosi care se cred desavarsiti se impotrivesc Lui sau refuza sa recunoasca prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in El.

Sfintii Parinti ai Bisericii au inteles si sensul simbolic al scaldatorii Siloamului ca fiind o prefigurare sau o preinchipuire a Tainei Sfantului Botez care daruieste lumina celor ce se boteaza. Din acest motiv, Botezul a fost numit in primele veacuri si sfanta luminare, iar pana astazi in rugaciunile Bisericii Ortodoxe se spune celui nou botezat: "Botezatu-te-ai, spalatu-te-ai, curatitu-te-ai, luminatu-te-ai". Deci, in aceasta spalare a orbului din nastere in scaldatoarea Siloamului avem mai multe intelesuri duhovnicesti. Minunea cea mare a fost tocmai faptul ca un orb din nastere a inceput sa vada si sa marturiseasca adevarul ca un Om cu numele Iisus i-a pus tina pe ochi si l-a trimis la scaldatoarea Siloamului. Acesta este Cel ce l-a vindecat de orbire si i-a daruit vederea. Dar pe cat era de mare bucuria acestui orb din nastere care a fost vindecat prin iubirea milostiva a Mantuitorului Iisus Hristos, pe atat de mare devenise invidia carturarilor si a fariseilor care carteau si defaimau pe Iisus intrucat a savarsit aceasta vindecare minunata sau miraculoasa (mai presus de intelegere).

Evanghelia de astazi ne prezinta pe larg convorbirea dintre Mantuitorul Iisus Hristos cu omul orb si apoi convorbirea dintre orb si fariseii carturari care, fiind invidiosi pe Iisus, s-au maniat pe orbul vindecat de El. In cele din urma vedem cum acest orb din nastere vindecat de Iisus Hristos devine marturisitor al puterii Lui vindecatoare, atat de insistent, incat incearca sa-i lamureasca pe farisei despre puterea dumnezeiasca a lui Iisus, zicand ca daca Iisus nu ar fi de la Dumnezeu, El nu ar putea face minuni" (cf. Ioan 9, 33), deoarece daca Iisus ar fi un om pacatos, Dumnezeu nu L-ar asculta. El le mai spune: "Voi nu stiti de unde este El" (Ioan 9, 30), adica de unde vine puterea Lui facatoare de minuni.

Prin urmare, daca Iisus n-ar fi trimis de la Dumnezeu, n-ar fi putut face aceasta minune. Vazand fariseii ca orbul devine marturisitor al lui Hristos si posibil ucenic al Lui, l-au ocarat si l-au dat afara din sinagoga. Insa, dupa ce acesta a fost ocarat si exclus din sinagoga pentru ca devenise marturisitor al puterii Lui dumnezeiesti vindecatoare, Iisus l-a intalnit pe cel ce l-a vindecat si i-a zis: "Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? Iar el a intrebat: cine este ca sa cred in El? Mantuitorul i-a raspuns: Cel pe care il vezi in fata ta. Iar orbul a marturisit si a zis: Cred. Si s-a inchinat Lui" (cf. Ioan 9, 35-38). Asadar, de la marturisirea puterii dumnezeiesti vindecatoare a lui Iisus, omul vindecat de orbire trupeasca ajunge la marturisirea dumnezeirii Lui, intrucat crede ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si I se inchina Lui.

Evanghelia din Duminica Orbului pune in contrast izbitor lumina pe care Mantuitorul o daruieste acestui orb din nastere, facandu-l sa vada, si invidia intunecata a fariseilor care nu-l iubeau pe Iisus cand El vindeca pe cei bolnavi.

In aceasta atitudine a fariseilor fata de minunea savarsita de Iisus, atitudine de invidie, ura, razvratire si negare a minunii, se implinesc cele spuse de Mantuitorul Hristos: "… Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad, sa fie orbi" (Ioan 9, 39). Pentru ca cel care nu vazuse nimic, inca de la nasterea sa, acum vede, si mai mult decat aceasta, desi nu vazuse scrise fagaduintele venirii Mantuitorului, atunci cand intreaba pe Cel ce-i daduse lumina: "Cine este, Doamne, (Fiul lui Dumnezeu) ca sa cred in El?", iar Iisus ii raspunde: "L-ai si vazut! Si Cel ce vorbeste cu tine, Acela este" (Ioan 9, 37), orbul marturiseste: "Cred, Doamne! Si s-a inchinat Lui" (Ioan 9, 38). Iar fariseii, cei ce vedeau cu ochii trupesti, au ales sa fie orbi, sa nu vada minunea vindecarii orbului din nastere, ei care vazusera cum cele scrise despre Mesia se implineau in Iisus Hristos, totusi acum preferau sa nu vada si sa fie orbi.

Cu alte cuvinte, Evanghelia ne arata ca mai mare boala este necredinta sau orbirea spirituala decat orbirea trupeasca sau fizica si ca mai usor se vindeca cineva de orbirea trupeasca decat de orbirea sufleteasca a necredintei.

Orbirea trupeasca impiedica pe cel care sufera de aceasta boala sa vada soarele fizic si frumusetile acestei lumi pamantesti, insa orbirea duhovniceasca impiedica pe cel stapanit de ea sa-L vada pe Soarele dreptatii si Parintele luminilor, pe Hristos Domnul, Care a zis: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan 8, 12) si "Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt" (Ioan 9, 5).

Orbirea sufleteasca sau duhovniceasca este intunecarea mintii omului si inrobirea lui prin tot felul de pacate sufletesti si trupesti, care sunt boli ale sufletului si care il arunca pe om in orbire si nesimtire duhovniceasca, iar trupul in diferite boli. Omul orbit sufleteste traieste in uitare de Dumnezeu si inrobit de grijile acestei vieti pamantesti, nu se mai roaga, nu mai este milostiv si nu-i mai ajuta sau "nu-i mai vede si nu-i mai aude" pe cei din jurul sau cand acestia au nevoie si cer ajutorul lui.

Un om orb din punct de vedere duhovnicesc vede totul prin prisma propriilor sale patimi: cel iubitor de arginti gandeste ca toti sunt iubitori de arginti, cel rapitor al bunurilor altuia crede ca toti sunt lacomi si rapitori, cel desfranat gandeste ca toti sunt desfranati, cel barfitor ca toti sunt barfitori, cel rau si invidios crede ca si altii sunt la fel. Ii vede pe ceilalti in functie de starea lui duhovniceasca, adica ii judeca pe altii dupa ceea ce zace in sufletul lui.

De asemenea, cel orbit duhovniceste nu se cunoaste nici pe sine insusi asa cum este cu adevarat. El se considera drept si indreptatit, avand mereu si neincetat dreptate si indurand necazuri si nevoi numai din vina celorlalti si exclusiv datorita urii lor neimpacate, lui ii este permis orice, celorlalti revenindu-le numai sarcina de a-l admira si lauda in orice imprejurare.

Insa harul lui Hristos schimba aceasta atitudine a omului fata de semeni si fata de sine insusi. Adica il ajuta sa vada numai lumina din viata semenilor sai, iar pe sine a se vedea asa cum este in realitate, sau uneori poate asa cum il vad si ceilalti. Nu se mai socoteste ca fiind fara vreo vina, inzestrat numai cu drepturi si calitati, neprihanit, "stapan al lumii", superior tuturor celorlalti confrati ai sai. Deci, inceteaza acea iluzie sau parere de sine. Incepe a se judeca pe sine si a-si osandi vechile pacate si obiceiuri.

Orbirea spirituala ca incapacitate a unor oameni de-a recunoaste in minunile lui Iisus Hristos prezenta dumnezeirii Lui, de-a crede in El si a-L marturisi ca fiind Mantuitor al omenirii, Care vindeca natura umana de pacat, boala si moarte, se manifesta si astazi in multe forme: ateism sau ostilitate fata de religie, nihilism sau indiferenta fata de valorile credintei, secularizare sau diminuare a vietii spirituale, pana la uitarea de Dumnezeu si de Biserica. Insa, adesea, oamenii care au trecut prin suferinta si au cunoscut ajutorul lui Dumnezeu, ca vindecare si eliberare, sporesc in credinta ca vedere spirituala a prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in viata omului.

In concluzie, Evanghelia de astazi ne arata cum un orb din nastere a devenit vazator si marturisitor credincios al lui Hristos, iar unii dintre carturarii farisei care vedeau trupeste au ramas in orbirea lor spirituala, refuzand sa creada ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Prin urmare, vedem ca Dumnezeu poate face dintr-un om infirm un dascal, un misionar, un trimis al Sau in lume. Dar vedem si cat de mare este iubirea lui Dumnezeu si cat de mare este lucrarea harului lui Dumnezeu in oameni. De aceea, impreuna cu orbul vindecat marturisim si noi ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor, si, luminati de harul lui Iisus, ne inchinam Lui, spre slava Preasfintei Treimi si spre mantuirea noastra. Amin!

+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane