SENSUL SĂRBĂTORII ANULUI NOU SAU REVELIONUL PENTRU CREŞTINI.La fiecare sfîrşit de an şi mai ales în răstimpul sărbătorilor de iarnă apar diverse dispute calendaristice privind sărbătorirea Naşterii Domnului, Anului Nou ş.a. În biserica ortodoxă încearcă să intervină cu diferite „propuneri” chiar cei din afara ei aducînd totodată tulburări în rîndul credincioşilor.
Stimaţi creştini:
Anul nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic. Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an nou a avut loc pentu prima dată în anul 1691 de către papa Inocenţiu al XII-lea. Înainte de aceasta, „Crăciunul” avea rolul începutului Anului Nou.
În epoca contemoporană, Anul Nou este întîmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – noaptea de Revelion (în franceză Reveillon – „trezire, aici în sensul de ospăţ la miezul nopţii”) – cu petarde şi artificii, rudelor şi prietenilor li se fac urări de noroc şi sănătate, se urează „La mulţi Ani”.
Dar în general de venirea Anului Nou se bucură întreaga lume dar nu în acelaşi timp şi în acelaşi fel, în funcţie de poziţia fiecăruia. De exemplu în Tibet se sărbătoreşte la sfîrşitul lunii ianuarie, în Talianda durează 3 zile şi se serbează în cea mai caldă zi a anului. În Iran Anul Nou se sărbătoreşte la 21 martie. În calendarul Creştin – Ortodox Anul Nou începe la data de 14 septembrie, atunci cînd cu toţii cîntăm: „ Doamne binecuvintează lucrurile mîinilor Tale şi ne învredniceşte pe noi, cu folos a trece curgerea anului”.
Pentru creştinii binecredincioşi fiecare început de săptămînă este o începere, fiecare început de lună este o trecere. Marii Sfînţi Părinţi ne îndeamnă să punem început bun în fiecare clipă a vieţii noastre. De fapt bilanţul nostru se serbează la curăţenia sufletului, la fiecare spovedanie şi nu atunci cînd lumea strigă :5, 4, 3, 2, 1… Dar în adevăr Anul Nou sărbătorit la 1 ianuarie aduce cu sine şi o pleadă de obiceiuri păgîneşti. De exemplu de a nu întîmpina Anul Nou cu datorii, pentru că vei fi astfel dator tot anul. Alţii spun că dacă vei avea masa de „Revelion” plină cu bucate nu vei fi flămînd tot anul. Unele persoane chiar părăsesc casele lor, rudele, părinţii şi prietenii şi pleacă în diferite vacanţe. Într-o conferinţă un părinte spunea că nu există concediu pentru creştini. Concediu pentru ce? , pentru rugăciune?, pentru post?
Adevărata sărbătorire a Anului Nou Calendaristic este atunci cînd apare mireasma sărbătorii! Copii şi tinerii credincioşi ai satelor sau a oraşelor merg din casă-n casă pe la rude şi prieteni în noaptea Sf. Vasile cu urături şi Colinde. În ziua de 14 ianuarie Biserica Ortodoxă prăznuieşte Tăierea – Împrejur a Domnului, punerea numelui lui Iisus.
S-a împămîntenit obiceiul ca la finele unui an să ne facem un bilanţ, ce am realizat şi ce nu, cît de bine sau greu ne-a fost în acest an, facem cu atenţie pentru următorul an propuneri ş.a. Adevărul este că pentru adevăratul creştin asemenea planuri ar trebui să fie o deşertăciune, deoarece pentru creştinul adevărat unicul plan este cel al mîntuirii. Uneori nimic din ce am plănuit sau pentru ce am luptat nu se realizează. Pentru noi bilanţul realizărilor nu se încheie cu finalul anului, ci cu fiecare spovedanie. Aşadar, Stimaţi Creştini, nu doar la început de an trebuie să ne dorim să fim mai buni, ci în fiecare clipă a vieţii noastre.
Stimaţi creştini:
Anul nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic. Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an nou a avut loc pentu prima dată în anul 1691 de către papa Inocenţiu al XII-lea. Înainte de aceasta, „Crăciunul” avea rolul începutului Anului Nou.
În epoca contemoporană, Anul Nou este întîmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – noaptea de Revelion (în franceză Reveillon – „trezire, aici în sensul de ospăţ la miezul nopţii”) – cu petarde şi artificii, rudelor şi prietenilor li se fac urări de noroc şi sănătate, se urează „La mulţi Ani”.
Dar în general de venirea Anului Nou se bucură întreaga lume dar nu în acelaşi timp şi în acelaşi fel, în funcţie de poziţia fiecăruia. De exemplu în Tibet se sărbătoreşte la sfîrşitul lunii ianuarie, în Talianda durează 3 zile şi se serbează în cea mai caldă zi a anului. În Iran Anul Nou se sărbătoreşte la 21 martie. În calendarul Creştin – Ortodox Anul Nou începe la data de 14 septembrie, atunci cînd cu toţii cîntăm: „ Doamne binecuvintează lucrurile mîinilor Tale şi ne învredniceşte pe noi, cu folos a trece curgerea anului”.
Pentru creştinii binecredincioşi fiecare început de săptămînă este o începere, fiecare început de lună este o trecere. Marii Sfînţi Părinţi ne îndeamnă să punem început bun în fiecare clipă a vieţii noastre. De fapt bilanţul nostru se serbează la curăţenia sufletului, la fiecare spovedanie şi nu atunci cînd lumea strigă :5, 4, 3, 2, 1… Dar în adevăr Anul Nou sărbătorit la 1 ianuarie aduce cu sine şi o pleadă de obiceiuri păgîneşti. De exemplu de a nu întîmpina Anul Nou cu datorii, pentru că vei fi astfel dator tot anul. Alţii spun că dacă vei avea masa de „Revelion” plină cu bucate nu vei fi flămînd tot anul. Unele persoane chiar părăsesc casele lor, rudele, părinţii şi prietenii şi pleacă în diferite vacanţe. Într-o conferinţă un părinte spunea că nu există concediu pentru creştini. Concediu pentru ce? , pentru rugăciune?, pentru post?
Adevărata sărbătorire a Anului Nou Calendaristic este atunci cînd apare mireasma sărbătorii! Copii şi tinerii credincioşi ai satelor sau a oraşelor merg din casă-n casă pe la rude şi prieteni în noaptea Sf. Vasile cu urături şi Colinde. În ziua de 14 ianuarie Biserica Ortodoxă prăznuieşte Tăierea – Împrejur a Domnului, punerea numelui lui Iisus.
S-a împămîntenit obiceiul ca la finele unui an să ne facem un bilanţ, ce am realizat şi ce nu, cît de bine sau greu ne-a fost în acest an, facem cu atenţie pentru următorul an propuneri ş.a. Adevărul este că pentru adevăratul creştin asemenea planuri ar trebui să fie o deşertăciune, deoarece pentru creştinul adevărat unicul plan este cel al mîntuirii. Uneori nimic din ce am plănuit sau pentru ce am luptat nu se realizează. Pentru noi bilanţul realizărilor nu se încheie cu finalul anului, ci cu fiecare spovedanie. Aşadar, Stimaţi Creştini, nu doar la început de an trebuie să ne dorim să fim mai buni, ci în fiecare clipă a vieţii noastre.
SĂRBĂTORI FERICITE
Protoiereu Ghenadie Ţugui, s. Ilenuţa, r. Făleşti
P.S. Unii copiii cîntă colinde în această seară. Ca divertisment Vă propunem să învăţaţi o colindă
sursa: www.ephbalti.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu