.JPG)
Postul „Naşterii Domnului” sau al „Crăciunului” a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioşi pentru întâmpinarea cuviincioasă a marelui praznic al naşterii cu trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El le aduce aminte creştinilor de patriarhii şi drepţii din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea şi cu nădejde a venirii lui Mesia – Izbăvitorul (Matei 24, 23; Ioan 1, 41; Ioan 4, 25). Acest post începe în 28 noiembrie şi se încheie în ajunul praznicului Naşterii Domnului în data de 6 ianuarie.
Cele dintâi mărturii istorice despre respectarea sau ţinerea acestui post provin încă din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit în acele vremuri „postul din luna a zecea”. La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor.
Dar începând cu anul 1166, Sinodul local din Constantinopol (sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Naşterii Domnului în toată Biserica Ortodoxă, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând din data de 28 noiembrie. Dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte cum este anul acesta. Acest post durează până în seara zilei de 6 ianuarie inclusiv.
Semnificaţia postului Naşterii Domnului
Unii tâlcuitori ai cultului ortodox arată că prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii (Ieşire 30). Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile de păcate şi se învrednicesc să primească prin Sfânta Spovedanie şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară. După alţi tâlcuitori ai cultului, postul Naşterii mai simbolizează şi noaptea întunecoasă a Vechiului Testament.
Despre asprimea acestui post
Ca fel de postire, postul Naşterii Domnului este de asprime mijlocie - ca şi Postul Sfinţilor Apostoli -, mai puţin riguros decât Postul Mare, având multe dezlegări la peşte, untdelemn şi vin.
După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX (circa 3-4 P.M.), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn şi se bea vin, iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte (afară de răstimpul dintre 1-7 ianuarie, când postul devine mai aspru).
Dacă lunea, marţea sau joia cade serbarea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn şi vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri şi vineri un sfânt cu Priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă de asemenea la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (4 decembrie), în orice zi ar cădea.
Zilele de prăznuire a unor sfinţi cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă, în care este dezlegare la peşte sunt:
• 4 decembrie - Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
• 13 decembrie - Sf. Apostol Andrei.
• 17 decembrie - Sf. Mare Muceniţă Varvara
• 18 decembrie - Sf. Sava.
• 19 decembrie - Sf. Ierh. Nicolae
Ultima zi a postului Naşterii Domnului (6 ianuarie), numită şi „ajunul Crăciunului”, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul IX, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri în Babilon (Daniel I, 5, 8-16). În unele părţi se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Naşterea Domnului.
Această ajunare aminteşte totodată de postul ţinut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau botezul creştin şi apoi prima împărtăşire, la liturghia săvârşită atunci în acest scop (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care azi se săvârşeşte dimineaţa).
Indicaţii tipiconale asupra slujbelor acestui praznic
În timpul Postului Crăciunului începând cu data de 4 decembrie se introduc în cadrul slujbei Utreniei Catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă până în data de 12 ianuarie inclusiv. În această perioadă a Postului Crăciunului la Ceasuri şi Pavecerniţă nu cântăm stihirile şi nici troparele, ci toate sunt rostite. Dacă ajunul Craciunului cade sâmbăta sau dumnica, slujba Ceasurilor Împărăteşti se mută în vinerea dinainte, această zi devenind aliturgică.
De asemenea dacă ajunul Craciunului cade în zilele de luni până vineri se va oficia în această zi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare urmând ca în ziua praznicului să se săvârţească Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, pe când dacă ajunul va fi sambăta sau dumnica, în ziua de ajun se va oficia Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur iar în ziua Crăciunului Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
În final doresc să amintesc celor ce neglijează acest post sub motivul lucrului greu şi al sărăciei (că adică mâncarea de post e mai scumpă ş.a.m.d.) şă-şi aducă aminte de faptul că Hristos nu s-a ruşinat să se nască într-o iesle sărăcăcioasă, să-şi aducă aminte că astăzi când lumea este tot mai tulburată de războaie este tot mai mare nevoie de post şi rugăciune.
Însuşi Hristos ne învaţă că „acest neam de demoni nu iese decât numai prin post şi rugăciune” (Matei 17, 21). Cine dintre noi nu are necazuri ca să-şi permită să nu respecte acest post? Cine dintre noi crede că va putea să intre în raiul lui Hristos care S-a născut în iesle, fără a-şi umili şi el asemenea lui Hristos sufletul şi trupul prin post? Să nu ne întristăm de vremea postului motivându-ne cu zile de naştere şi petreceri!
Gândul la propria moarte (Is. Sirah 7, 38) şi gândul la naşterea lui Hristos să ne fie călăuză în calea acestui post ca să ajungem în ziua de Naştere a lui Hristos să strigăm şi noi împreună cu îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14)!
Deci să lăsăm zilele noastre de naştere pentru Ziua de Naştere a Domnului! Celor născuţi în perioada acestui post le recomandăm să - şi serbeze ziua de naştere în ziua în care toată Biserica va serba sărbătoarea Naşterii lui Hristos! Post uşor la toată lumea!
Bibliografie:
Preot. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgică Generală, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti 1993, p. 252-254. Preot. Prof. Dr. Ene Branişte, Posturile din cursul anului bisericesc, în B.O.R:, an 1964, nr. 1-2, p. 120-138. Timuş N., Dezvoltarea istorică şi esenţa postului creştin, Chişinău, 1937. Prot. Silv. Bălănescu, Noţiuni despre post în genere şi despre Sfântul şi Marele Post, B.O.R., an II (1875- 1876), p. 145-152 şi 398. Zăgrean I., Arhid. Prof. Şi Necula N., Pr. Asist., Sensul Spiritual al postului în viaţa creştină şi timpul nostru, Ortodoxia, 1979, 1, 184-194.
sursa e: http://episcopia-ungheni.md
Dar începând cu anul 1166, Sinodul local din Constantinopol (sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Naşterii Domnului în toată Biserica Ortodoxă, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând din data de 28 noiembrie. Dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte cum este anul acesta. Acest post durează până în seara zilei de 6 ianuarie inclusiv.
Semnificaţia postului Naşterii Domnului
Unii tâlcuitori ai cultului ortodox arată că prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii (Ieşire 30). Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile de păcate şi se învrednicesc să primească prin Sfânta Spovedanie şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară. După alţi tâlcuitori ai cultului, postul Naşterii mai simbolizează şi noaptea întunecoasă a Vechiului Testament.
Despre asprimea acestui post
Ca fel de postire, postul Naşterii Domnului este de asprime mijlocie - ca şi Postul Sfinţilor Apostoli -, mai puţin riguros decât Postul Mare, având multe dezlegări la peşte, untdelemn şi vin.
După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX (circa 3-4 P.M.), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn şi se bea vin, iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte (afară de răstimpul dintre 1-7 ianuarie, când postul devine mai aspru).
Dacă lunea, marţea sau joia cade serbarea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn şi vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri şi vineri un sfânt cu Priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă de asemenea la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (4 decembrie), în orice zi ar cădea.
Zilele de prăznuire a unor sfinţi cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă, în care este dezlegare la peşte sunt:
• 4 decembrie - Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
• 13 decembrie - Sf. Apostol Andrei.
• 17 decembrie - Sf. Mare Muceniţă Varvara
• 18 decembrie - Sf. Sava.
• 19 decembrie - Sf. Ierh. Nicolae
Ultima zi a postului Naşterii Domnului (6 ianuarie), numită şi „ajunul Crăciunului”, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul IX, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri în Babilon (Daniel I, 5, 8-16). În unele părţi se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Naşterea Domnului.
Această ajunare aminteşte totodată de postul ţinut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau botezul creştin şi apoi prima împărtăşire, la liturghia săvârşită atunci în acest scop (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care azi se săvârşeşte dimineaţa).
Indicaţii tipiconale asupra slujbelor acestui praznic
În timpul Postului Crăciunului începând cu data de 4 decembrie se introduc în cadrul slujbei Utreniei Catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă până în data de 12 ianuarie inclusiv. În această perioadă a Postului Crăciunului la Ceasuri şi Pavecerniţă nu cântăm stihirile şi nici troparele, ci toate sunt rostite. Dacă ajunul Craciunului cade sâmbăta sau dumnica, slujba Ceasurilor Împărăteşti se mută în vinerea dinainte, această zi devenind aliturgică.
De asemenea dacă ajunul Craciunului cade în zilele de luni până vineri se va oficia în această zi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare urmând ca în ziua praznicului să se săvârţească Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, pe când dacă ajunul va fi sambăta sau dumnica, în ziua de ajun se va oficia Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur iar în ziua Crăciunului Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
În final doresc să amintesc celor ce neglijează acest post sub motivul lucrului greu şi al sărăciei (că adică mâncarea de post e mai scumpă ş.a.m.d.) şă-şi aducă aminte de faptul că Hristos nu s-a ruşinat să se nască într-o iesle sărăcăcioasă, să-şi aducă aminte că astăzi când lumea este tot mai tulburată de războaie este tot mai mare nevoie de post şi rugăciune.
Însuşi Hristos ne învaţă că „acest neam de demoni nu iese decât numai prin post şi rugăciune” (Matei 17, 21). Cine dintre noi nu are necazuri ca să-şi permită să nu respecte acest post? Cine dintre noi crede că va putea să intre în raiul lui Hristos care S-a născut în iesle, fără a-şi umili şi el asemenea lui Hristos sufletul şi trupul prin post? Să nu ne întristăm de vremea postului motivându-ne cu zile de naştere şi petreceri!
Gândul la propria moarte (Is. Sirah 7, 38) şi gândul la naşterea lui Hristos să ne fie călăuză în calea acestui post ca să ajungem în ziua de Naştere a lui Hristos să strigăm şi noi împreună cu îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14)!
Deci să lăsăm zilele noastre de naştere pentru Ziua de Naştere a Domnului! Celor născuţi în perioada acestui post le recomandăm să - şi serbeze ziua de naştere în ziua în care toată Biserica va serba sărbătoarea Naşterii lui Hristos! Post uşor la toată lumea!
Bibliografie:
Preot. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgică Generală, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti 1993, p. 252-254. Preot. Prof. Dr. Ene Branişte, Posturile din cursul anului bisericesc, în B.O.R:, an 1964, nr. 1-2, p. 120-138. Timuş N., Dezvoltarea istorică şi esenţa postului creştin, Chişinău, 1937. Prot. Silv. Bălănescu, Noţiuni despre post în genere şi despre Sfântul şi Marele Post, B.O.R., an II (1875- 1876), p. 145-152 şi 398. Zăgrean I., Arhid. Prof. Şi Necula N., Pr. Asist., Sensul Spiritual al postului în viaţa creştină şi timpul nostru, Ortodoxia, 1979, 1, 184-194.
sursa e: http://episcopia-ungheni.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu