Sfîntul Grigorie Palama Despre Isihasm

Dumitru Stăniloaie.Viața și Învățătura

Sfîntului Grigorie Palama. Editura: Scripta 1993

Rugăciunea mintală neîntreruptă, internă sau a inimii. Este vorba despre rugăciunea săvîrșită de minte în inimă, rugăciunea care ajută să se întărească în inimă gîndul permanent la Iisus Hristos și care curăță și sfințește prin acest gînd toate cugetările și simțurile și îndreaptă toată activitatea spre înplinirea poruncilor lui Hristos.  

Mintea este liturghisitorul, iar inima este altarul pe care aduce lui Dumezeu jertfă tainică a rigăciunii, după cum ne spune Sfîntul Paisie Velicicovski.

 Intenția în această rugăciune este de-a aduna mintea în inimă, ca de-acolo să se înalțe neîntreruptă la Dumnezeu, printr-o rugăciune scurtă a lui Iisus: Doame Iisuse Hristoase, Fiule a lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul.

 Penru că această adunare a minții în inimă să fie posibilă este nevoie de multă smerenie. 

 ,,Rugațivă neîntrerupt fără mînie și fără gănduri rele” (I Tesal. V-17)și bine a zis Sf. Ap. Pavel: fără gînduri; căci tot gîndul rău desparte mintea de Dumnezeu, chiar dacă acestea par de la început a fi bune dar acestea de fapt sunt de la deavolul, pentru că scopul lui este să depărteze mintea de la Dumnezeu și s-o atragă la grijile și plăcerile lumești; iar înăuntrul inimii se sugerează porniri și satisfacții și alte idei bune sau rele care nu trebuie să le atragem atenția. Căci toată lupta sufletului este să nu se despartă mintea de Dumnezeu și să n-o ducă la un acord cu cugetările necurate, nici să nu dea atenție chipurilor deavolești.

 Trebuie să asigurăm și să înfrînăm mintea și să o ținem bine și să lovim orce lucrare acelui rău prin chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Și unde se află trupul, acolo să stea și mintea, ca să nu găsească între Dumnezeu și inimă, nimic ca zid dispărțitor, ce întunică mintea și inima și o desparte de Dumnezeu.

 Așadar totdeauna liberi și stăruitori să fiți la Domnul Dumnezeul nostru pînă se va sălășlui în voi și nu cereți nimic altceva, decît numai milă de la Domnul Slavei, astfel cerînd milă să o primiți cu inimă înfrîntă și smerită și strigînd, continuu la Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule a lui Dumnezeu miluieștene pe noi. Și silițivă mintea voastrî la acest lucru pînă la moarte, căci multă silință cere această rugăciune. Deci vă îndemn fraților să nu vă depărtați mintea și inimile voastre de Dumnezeu, ci stăruiți și păziți-le cu gîndul la Domnul Iisus Hristos totdeauna, pînă ce se va sădi numele Domnului în inimă.