Repere!

Încotro mergi? Fiecare dintre noi am putea primi asemenea întrebare, indiferent ce am face noi... Această întrebare o putem diviza, răsturna, sau înlocui cu unele cuvinte, dar în esență tot așa rămâne!

Dacă am dezvolta această întrebare ar reeși cam în felul următor: Ce faci la moment pentru tine și cum dorești tu să-ți orânduiești viața ta? Dacă e să căutăm la răspunsuri, cred că fiecare deja a și găsit unul din cele mai simple și... care a venit acum prin minte. Dar s-a întrebat cineva care-i scopul nostru aici pe pământ? Mințile ilustre ar afirma multe variante incognoscibile, dar totuși cum spunea cineva: adevărul se caută din izvoare, și nu din manualele de istorie. Interesant da? Și dacă “Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse îi discuta pe altii.” Fiecare dintre noi de cine ne alipim? Totodată aș dori să remarc această gândire și printro altă maximă: Râd de numai pot, de istețimea minții prost gândite a ideilor, idiologice, ale idiologilor care idiologizează idiologia idiologică idiologizată daja!

Umanitatea acum caută răspuns la orice, ori unde și de pretutindenea, dar nu caută la izvorul tuturor lucrurilor și anume la Dumnezeu. Cel care a dat răspuns la foarte multe frământături ale genialităților lumii acesteia. Deci dacă Dumnezeu este izvorul, atunci ce curge din acest izvor? Și iarăși părerile se împărțesc, de ce? Fiindcă fiecare om, cult religios, inspirație filosofică, caută și dă răspunsuri parțiale la diferite întrebări și în multe cazuri duce lumea în eroare.

Dumnezeu este IUBIRE! Căci doar din iubire putea fi create aceste lucruri frumoase care ne înconjoară în toată splendoarea sa. Iubirea față de aproapele și față de cel care ne dorește răul, față de cel care ne învață binele, și față de cei care nu doresc să primească această învățătură, o simbioză a tuturor lucurilor pe care le facem noi să le aprofundăm și să le găsim în iubire.

Umanitatea devine mai violentă, oamenii devin mai răi și mai hapsâni, tinerii devin mai invidioși și mai mândri și totodată neresponsabili, iar copiii devin niște „oameni mari”, cu drepturi, cu decizii, cu răspunsuri, cu reproșuri față chiar și de părinții săi... Iubirea nu mai este un etalon, ci rămâne cel mult o pasiune, iar ca normalitate totul se rezumă doar la sex.

Unii vin cu idei, dar nu sânt susținuți în lucrarea lor benefică... Alții suprapun evenimente, iar în marea măsură ei nu au nici o atribuție la toate acestea fiindcă de fiecare dată fiind impuși de a face ceva, nefiind ei promotorii a ceva bun și frumos... Iar clasa cea mai mare este cea care discută, cârtește, judecă și face zarvă, de ce? De ce? De ce? Necăutând nici propuneri și mai puțin să dea soluții.

Trăim într-un mediu care degradează și mai mult căutând alte izvoare cu apă colorată și uit de izvorul cel care nu seacă niciodată, Apa Vie care este Hristos.

Ne facem un popor formalist. Frecventăm biserica de citeva ori pe an, ne unim cu Hristos prin Sfintele Taine (Mărturisirea, Sf. Maslu, Împărtășania), odată în an, iar în cel mai bun caz doar în posturi. Nu căutăm pe Dumnezeu și lucrarea Sa Divină asupra noastră, ci doar căutăm să fim în rând cu lumea...

Formalitatea și indiferența din noi ascunde, distruge și anihilează ceea ce poate a semănat cândva buneii noștri. Distrugem iubirea, îngropăm talantul, iubim să mâncăm din roșcovețile porcilor. Umanitatea a degradat.

Suflete al meu, scoală, pentru ce dormi? Mai aveți puterea și tăria de a spune aceste cuvinte? Dar de a le îndeplini? Nu toți și marea majoritate dacă ascultă cuvântul Evanghelic și au râvnă față de Hristos, asta e de scurtă durată cât lucrează Harul în om, iar datorită osârdiei noastre de a alunga acest Har, cădem rapid și ne facem ca și semințele care cad între mărăcini...
Nu dormitați. s-a apropiat împărăția lui Hristos, ne-a rămas doar să ne facem prieten cu El și El cu siguranță ne va invita înăuntru.