Cum ne comportăm în Postul Mare?

Postul Paştelui, Păresimile sau Postul Mare este rânduit în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de 40 de zile a Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea evangheliei (Mt. 4, 2). E totodată vremea de pregătire, prin post, rugăciune şi pocăinţă, pentru apropiereacu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge a Domnului Hristos. Postul ţine 7 săptămâni, începând cu Duminica lăsatului sec de brânză şi se încheie în noaptea Învierii Domnului. E cel mai vechi, mai lung şi mai de seamă dintre posturile bisericeşti (pentru vechimea lui, vezi can. 69 Apostolic; 50 Laodiceea, Aşezămintele Sf. Apostoli V, 13; canon. 5 al Sinodului I ecumenic). Nu se dezlează nici la peşte. Nici untdelemn (ulei) şi nu se bea vin excepţie fiind zilele de sâmbătă şi duminică(pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină). Iar la peşte e dezlegare numai în ziua de Bunavestire şi de Florii (Sărbători Împărăteşti). Sânt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi bolnavii sau cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale (dar cu dezlegare de la preot). Cu o şi mai mare râvnă şi evlavie trebuie să postim în prima şi ultima săptămână din acest post având un bogat conţinut liturgic al pocăinţei.

     Cum trebuie să postim? Respectarea postului este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a 2-a a Bisericii. Sfintele Sinoade şi rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu asprime pe cei ce nu pazesc posturile (Canonul 69 Apostolic), dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a curăţi nu numai tupul ci şi sufletul, petrecând în rugăciune şi pocăinţă, iar biserica a orânduit canonul de umilinţă în prima săptămână şi celelalte laude spre rugăciune. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte şi de purtări. Aşa ne îndeamnă Biserica prin cântările ei din slujbele Postului Mare: “ Să postim, post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înfrânarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postulcel adevărat şi bine primit” (Triod, 1986, p. 112).