Unii pot spune că au noroc, alții că au muncit. Și unii și alții au dreptate într-o anumită măsură.
Când omul intră în comuniune cu Dumnezeu prin Sfintele Taine, el simte prezența harului în el și totodată și lucrarea lui. Simți cum prin puținul nostru efort și atingerea minții noastre de a lua o decizie sau alta corectă. Păcatul poate fi un element care ne lipsește de har, dar nu e doar aceasta. Odată ce omul este călăuzit de har el crește duhovnicește, dar totodată și prinde niște lucruri care deja singur ar trebui să le dezvolte, cum ar fi cu copilul mic care se teme să meargă, dar susținut de părinți el face primii pași și pentru a vedea rezultatul părintele îi dă drumul să vadă dacă singur va merge mai departe. Așa și Dumnezeu ne călăuzește cu harul Său, dar vine momentul când el dorește să vadă cu ce am rămas noi, dă libertate diavolului să ne ispitească și mai tare în lucrarea noastră să vadă credința noastră în Dumnezeu și nepoticnirea noastră la pietricica cea mai mică care ne apare în cale.