Sfântul Ierarh Nicolae

Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, este cel mai cunoscut şi iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, şi trecut la cele veşnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astazi Kocademre, Turcia), acest sfânt ierarh s-a făcut pe sine chip al smereniei şi al sărăciei, slujind lui Dumnezeu şi semenilor săi nu numai până în ultimul ceas al vieţii sale, ci şi până astăzi.

Acest mult-iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6/19  decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i sâ-i ierte pe cei trei tineri nevinovaţi care urmau a fi omorâţi a doua zi.

Deşi a fost cunoscut şi iubit încă din timpul vieţii sale, săvârşind nenumărate minuni, ierarhul din Mira începe să fie cinstit mai ales începând cu secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de la adormirea lui în Domnul, când numele său apare menţionat într-un martirologiu roman. În acelaşi secol, episcopul Nicolae din Pinara înalţă o biserică închinată Sfântului Nicolae din Mira Lichiei.

Desi papa Nicolae I al Romei zideste un mic altar inchinat Sfântului Nicolae în secolul al IX-lea, abia incepand cu secolul al X-lea cultul Sfântului din Mira incepe sa se raspandeasca puternic în Apus. O ctitorie de seama în aceasta privinta este biserica bizantina din Burtscheid (langa Aachen, Germania), zidita de Oton al III-lea, care este asezata sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.

În perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaşte au fost luate din Răsărit şi duse în Apus. Astfel, în secolul al XI-lea, un grup de şaizeci şi doi de cruciaţi din localitatea italiana Bari au luat (furat) din Mira cinstitele Moaşte ale Sfântului Nicolae. Pentru a fi întâmpinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Veneţia ridică două biserici măreţe închinate Sfântului, una în Bari (1036) şi alta în Veneţia (1039); ambele biserici au fost sfinţite în data de 9 mai 1098.

Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Mira provin din lucrarea medievală "Legenda aurea", scrisă de Iacob de Voragina, în anul 1264. Odată cu încreştinarea slavilor, cartea amintită a fost tradusă în limba slavonă, drept pentru care cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.

Treptat, Sfântul din Mira a început să aibă parte de un cult tot mai accentuat. Astfel, multe dintre bisericile închinate sau nu acestuia au fost împodobite cu un ciclu întreg de fresce biografice înfăţişând principalele momente din viaţa Sfântului.

În rândul frescelor intitulate sugestiv "Viata Sfântului Nicolae" apar scene precum: naşterea Sfântului; Sfântul învăţând carte lângă educator; hirotonia Sfântului întru diacon; Sfântul aruncă bani în casa celor două fete sărace; hirotonia Sfântului întru preot; Sfântul învie un corăbier; hirotonia Sfântului întru episcop; Sfântul în temniţă, primind Evanghelia de la Hristos şi omoforul de la Maica Domnului; Sfântul tăind un copac în care sedeau diavoli; Sfântul scăpând de la moarte pe cei trei tineri; Sfântul dărâmând o capişte idolească; Sfântul apărând în vis împăratului Constantin şi lui Avlavie; adormirea Sfântului.

Astăzi, ierarhul din Mira este cunoscut în toată lumea, fiind mult cinstit şi iubit de credincioşii de pretutindeni indiferent de religiozitatea sa. Precum odinioară Sfântul Nicolae şi-a pus sufletul pentru poporul său, tot aşa şi astăzi, el îşi înalţă rugăciunea cea cu îndrăzneală pentru nevoile tuturor celor care-l caută cu credinţă.

Sfântul Ierarh Nicolae din Mira Lichiei este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate şi al mireselor şi în mod special, al copiilor mici cu care se şi încep sărbătorile de iarnă.